Protocolul de la Istanbul este manualul Organizației Națiunilor Unite privind investigarea și documentarea eficace a torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane ori degradante. Cea mai mare parte din ceea ce le spune nespecialiștilor se referă la reținere.
O evaluare medicală este efectuată de un clinician calificat. Nu de un investigator, nu de un membru al unei asociații, nu de un voluntar cu o cameră. O persoană care nu este clinician consemnează două lucruri: ceea ce persoana alege să spună și ceea ce este vizibil fără niciun fel de examinare.
Nu examinați. Nu cereți nimănui să se dezbrace, să-și ridice hainele sau să vă arate o leziune într-o zonă intimă a corpului. Nu atingeți. Cineva care a fost agresat în timp ce se afla în custodie a fost deja privat o dată de controlul asupra propriului corp.
Descrieți, nu diagnosticați. "O urmă roșu-brună, ovală, de aproximativ trei centimetri în diametru, pe partea exterioară a antebrațului stâng" este o descriere pe care o poate consemna oricine. "O arsură de țigară" este o concluzie clinică, iar consemnarea ei transformă o înregistrare utilă într-una contestabilă. Dacă o leziune este compatibilă cu ceea ce descrie persoana este o evaluare pe care Protocolul o rezervă unui clinician instruit.
Consimțământul, apoi fotografiile, și în această ordine. Fotografiile leziunilor unei persoane sunt realizate numai cu consimțământul informat, exprimat liber după ce persoanei i s-a spus unde vor ajunge imaginile și cine le va vedea, și numai într-un mod care păstrează demnitatea persoanei. Consimțământul pentru a fi fotografiat nu reprezintă consimțământ pentru publicare.
Siguranța este prioritară față de consemnare. Pentru cineva care se află încă în custodie, încă în țară sau încă poate fi contactat de persoanele care au comis fapta, un document în care îi apare numele reprezintă un pericol. Întrebați de ce se teme, consemnați doar ceea ce este necesar, stocați documentul în formă criptată și nu îl treceți peste o frontieră fără să vă gândiți cine citește dispozitivele la acea frontieră.
Absența urmelor nu dovedește nimic. Multe metode sunt alese tocmai pentru că nu lasă urme — asfixiere, poziționare, frig, privare de somn, amenințări, umilire sexuală. O consemnare care notează "nu există leziuni vizibile" și se oprește aici a documentat succesul metodei.
Decesele în custodie sunt reglementate de Minnesota Protocol: o anchetă promptă, eficace, independentă, imparțială și transparentă, precum și obligația statului de a oferi explicații.
Sursa. OHCHR, Istanbul Protocol: Manual on the Effective Investigation and Documentation of Torture and Other Cruel, Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (revised), https://www.ohchr.org/sites/default/files/documents/publications/2022-06-29/Istanbul-Protocol_Rev2_EN.pdf ; OHCHR, The Minnesota Protocol on the Investigation of Potentially Unlawful Death, https://www.ohchr.org/sites/default/files/Documents/Publications/MinnesotaProtocol.pdf ; the Murad Code, https://www.muradcode.com/murad-code
Ce nu este aceasta. Asociația nu investighează, nu examinează pe nimeni și nu certifică faptul că cineva a fost torturat. Acest material există pentru ca un membru care este prezent să nu distrugă ceea ce o autoritate competentă ar avea ulterior nevoie.