Un anchetator care nu cunoaște limitele unei tehnici va crede într-un rezultat pe care tehnica nu îl poate susține și va înceta să mai caute.
Un rezultat este o comparație a ipotezelor, nu un verdict. Analiza ADN arată cu cât este mai probabil ca observațiile să apară dacă proba provine de la această persoană decât dacă provine de la o persoană neînrudită. Nu spune că persoana s-a aflat acolo, când s-a aflat acolo sau ce a făcut. Pasul de la „ADN-ul său se află pe mâner” la „l-a folosit” este o deducție pe care cineva trebuie să o argumenteze și este punctul în care cazurile se pierd.
Transferul și persistența. Materialul se deplasează. ADN-ul poate ajunge pe un obiect prin intermediul unei persoane sau al unei suprafețe intermediare, fără ca titularul său să îl atingă vreodată și poate persista mult timp pe anumite suprafețe și poate dispărea rapid de pe altele. Prezența unei urme nu reprezintă consemnarea unui eveniment.
Disciplinele nu sunt întemeiate în mod egal. Raportul din 2009 al United States National Research Council a examinat disciplinele criminalistice și a constatat că, în afară de analiza ADN nuclear, multe metode de comparare a modelelor nu fuseseră niciodată validate la standardul sugerat de limbajul lor folosit în instanță. Compararea urmelor de mușcătură și compararea microscopică a firelor de păr au făcut obiectul unor critici deosebite și al unor condamnări desființate. Cuvântul „potrivire”, folosit fără o afirmație privind frecvența cu care o asemenea corespondență apare întâmplător, pretinde mai mult decât poate susține metoda.
Examinatorul este o persoană. Cunoașterea răspunsului pe care îl dorește ancheta influențează măsurabil interpretarea. Laboratoarele bune gestionează în mod deliberat acest lucru — oferindu-i examinatorului numai informațiile necesare pentru comparație și în ordinea în care sunt necesare. Un anchetator care telefonează unui laborator pentru a spune „suntem siguri că el este” a contaminat rezultatul la fel de sigur cum ar fi contaminat proba.
Ce trebuie făcut cu toate acestea.
- Întrebați cum ar arăta rezultatul dacă suspiciunea dumneavoastră ar fi greșită.
- Întrebați ce înseamnă numărul și, dacă nimeni nu vă poate spune, tratați rezultatul ca pe un indiciu, nu ca pe o concluzie.
- Nu construiți niciodată cazul pe o singură comparație și nu vă opriți.
- Scrieți „compatibil cu” numai acolo unde puteți scrie și cu ce altceva este compatibil.
Sursa. National Research Council, Strengthening Forensic Science in the United States: A Path Forward (2009), https://nap.nationalacademies.org/catalog/12589/strengthening-forensic-science-in-the-united-states-a-path-forward ; National Institute of Standards and Technology, forensic science, https://www.nist.gov/topics/forensic-science și Organization of Scientific Area Committees for Forensic Science, https://www.nist.gov/osac
Ce nu este aceasta. Un temei pentru contestarea sau apărarea unui anumit rezultat. Acest lucru este realizat de experți calificați pe baza materialului din cauză.