O investigație care începe cu „găsește totul despre X” se încheie cu un dosar pe care nimeni nu îl poate folosi. O investigație începe cu o întrebare suficient de restrânsă pentru ca un răspuns să tranșeze chestiunea — și, mai ales, suficient de restrânsă pentru a putea avea drept răspuns nu.
„Proprietarul înregistrat al acestei nave este aceeași companie care deține contractul portuar?” este o întrebare. Are două răspunsuri posibile și ambele sunt utile.
„Ce ascunde această persoană?” nu este o întrebare. Își presupune propriul răspuns, iar tot ce se găsește ulterior va fi interpretat ca o confirmare a acestuia. Aceasta nu este o lipsă de caracter; așa funcționează atenția tuturor, motiv pentru care structura trebuie să îndeplinească ea însăși acest rol.
Apoi, în ordine:
- Notați întrebarea înainte de a examina orice informație.
- Notați ce ar constitui un răspuns, indiferent care ar fi acesta.
- Consemnați fiecare sursă pe măsură ce înaintați, împreună cu data și ceea ce a afirmat.
- Opriți-vă atunci când întrebarea a primit un răspuns, inclusiv atunci când răspunsul este nu.
Al patrulea pas este cel pe care oamenii îl omit. O investigație fără o condiție de oprire continuă până când cineva obosește, iar rezultatul este o grămadă de informații, nu o constatare.