Primul ajutor psihologic este un sprijin uman și practic pentru cineva aflat într-o stare de suferință acută. Nu este consiliere, nu este terapie și nu este un interviu. Nu necesită nicio pregătire clinică și nu implică să ceri cuiva să descrie ce i s-a întâmplat.
Pregătește-te. Înainte de a te apropia, află ce este disponibil: unde se află ajutorul medical, unde este lista persoanelor dispărute, cine oferă adăpost, mâncare, un încărcător de telefon și o toaletă. În primele ore, majoritatea lucrurilor de care are nevoie o persoană aflată în suferință sunt practice.
Privește. Cine este evident rănit, cine are nevoie de protecție imediată, cine este în pericol să își facă rău, cine este singur. Nu forța contactul cu cineva care nu dorește să interacționeze — oferă-te să ajuți și rămâi în apropiere.
Ascultă. Prezintă-te. Întreabă de ce are nevoie, nu ce s-a întâmplat. Așază-te la nivelul său. Oferă-i timp și liniște; nu umple liniștea. Nu întrerupe, nu corecta relatarea sa, nu-i spune cum ar trebui să se simtă. Suferința după un eveniment îngrozitor este o reacție normală, iar faptul că spui acest lucru deschis ajută.
Conectează. Mai întâi, ajutor practic: contactarea familiei, un loc sigur, medicamente, informații despre ce urmează să se întâmple. Oferă informații exacte și spune sincer când nu știi ceva. Apoi conectează-i cu serviciile disponibile și, atunci când este posibil, predă-i unei persoane desemnate, nu unui pliant.
Nu face acest lucru.
- Nu presa pe cineva să vorbească despre ce s-a întâmplat. A fi pus să relateze un eveniment traumatic în primele ore poate face rău.
- Nu promite nimic din ceea ce nu poți oferi, inclusiv că totul va fi bine.
- Nu spune că știi cum se simte și nu compara situația cu propria ta experiență.
- Nu face o fotografie și nu permite să fie filmat.
- Nu discuta ceea ce ți-a spus cu nimeni care nu are nevoie să afle.
Copiii au nevoie de un adult familiar, de cuvinte simple și sincere despre ceea ce s-a întâmplat și să fie ținuți împreună cu frații și surorile lor. Nu-i spune unui copil o minciună menită să-l consoleze despre un deces; află adevărul, iar în cel mai nepotrivit moment posibil încetează să mai aibă încredere în adulți.
Sursa. World Health Organization, War Trauma Foundation and World Vision International, Psychological first aid: Guide for field workers, https://www.who.int/publications/i/item/9789241548205 ; WHO mhGAP, https://www.who.int/teams/mental-health-and-substance-use/treatment-care/mental-health-gap-action-programme
Ce nu este aceasta. Lectură, nu instruire și nu îngrijire a sănătății mintale.