Ciuma este o infecție cauzată de o bacterie, Yersinia pestis. Este în primul rând o boală a animalelor sălbatice mici — mai ales a rozătoarelor — și a puricilor care trăiesc pe ele. O persoană este o gazdă accidentală. Bacteria ajunge la oameni atunci când un purice care s-a hrănit cu un animal infectat îi mușcă, când aceștia manipulează un animal infectat sau când inhalează picături eliminate prin tuse de o persoană sau de un animal ale căror plămâni sunt infectați.
Nu este o boală a trecutului. Aceeași bacterie a provocat trei pandemii. Prima a început în anul 541. A doua a inclus Moartea Neagră din 1346–1353, care a ucis aproximativ o treime din populația Europei. A treia s-a răspândit în întreaga lume cu ajutorul vapoarelor și al căilor ferate la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea. Bacteria a fost identificată în 1894 de Alexandre Yersin, iar în 1898 Paul-Louis Simond a demonstrat că puricele șobolanului o transmite. Nu a fost niciodată eradicată, deoarece nu depinde de oameni: continuă să trăiască în rozătoarele sălbatice.
Unde trăiește acum. Ca boală a animalelor, ciuma există pe toate continentele, cu excepția Oceaniei. O zonă în care sunt prezente toate — bacteria, o rozătoare adecvată și un purice adecvat — este numită focar natural. Din 2000, peste 95 % dintre cazurile umane au fost raportate din Africa. Cazuri sunt raportate în mod regulat și din Americi, iar Asia Centrală are cel mai mare număr de focare naturale, deși puțini oameni trăiesc în apropierea lor. Între 2000 și 2018, 26,237 de cazuri umane au fost raportate Organizației Mondiale a Sănătății din 21 de țări. Un focar poate rămâne inactiv timp de decenii și apoi poate produce din nou cazuri, motiv pentru care „nu a existat ciumă aici de ani de zile” nu înseamnă același lucru cu „nu există deloc”.
Se poate vindeca. Aceasta este cea mai importantă propoziție din curs. Ciuma este o infecție bacteriană, iar antibioticele obișnuite o vindecă — dacă tratamentul începe devreme. Fără tratament, forma cea mai frecventă ucide între 30 % și 60 % dintre persoanele care o contractează, iar forma care ajunge la plămâni este aproape întotdeauna fatală. Dacă este tratată la timp, majoritatea oamenilor se însănătoșesc. Aproape tot ceea ce urmează în lecții se referă la acel singur cuvânt, devreme: cunoașterea căilor de transmitere, cunoașterea perioadelor de incubație, cunoașterea primelor semne și cunoașterea măsurilor care trebuie luate în prima oră.
Ceea ce o face periculoasă este viteza. Bacteria în sine este fragilă. Lumina soarelui, căldura și uscarea o distrug, dezinfectanții obișnuiți o omoară în câteva minute și nu persistă pe suprafețe uscate. Ceea ce face este să se deplaseze foarte rapid în interiorul organismului.
Sursa. WHO, Plague fact sheet, https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/plague ; WHO, Manual for plague surveillance, diagnosis, prevention and control (2024), https://www.who.int/publications/i/item/9789240090422 ; Barbieri R. et al., "Yersinia pestis: the natural history of plague", Clinical Microbiology Reviews 34(1), https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7920731/
Ce nu este aceasta. Lectură, nu recomandare medicală și nu un diagnostic. Dacă sunteți bolnav, medicul decide. Dacă autoritatea dumneavoastră sanitară spune ceva diferit de această pagină, autoritatea are întâietate.