Metoda de investigare decurge din natura faptei, deoarece fapte diferite lasă urme diferite.
Infracțiuni contra persoanei — agresiune, omor, infracțiuni sexuale. Probele sunt în mare parte fizice și medicale, se degradează rapid, iar primele ore contează mai mult decât în orice altă categorie. Locul faptei, corpul, examinarea medicală, martorii.
Infracțiuni contra patrimoniului — spargere, furt, distrugere. Urmele se află la punctul de intrare și pe obiectele manipulate. Volumul este problema, nu complexitatea: acestea sunt abordate prin triaj criminalistic și prin informații operative despre serii, nu prin analizarea câte unui loc al faptei pe rând.
Criminalitate financiară și economică — fraudă, spălare de bani, corupție. Probele sunt documentare și se află în registre, conturi și corespondență. Nu se degradează, dar sunt ascunse în mod deliberat, iar activitatea constă în reconstituire, nu în colectare.
Criminalitate organizată — trafic de persoane, droguri sau arme de foc. Infracțiunea este o structură, nu un incident, și este investigată ca o rețea: cine transportă ce, cine cui plătește, care punct de trecere, care companie.
Infracțiuni dependente de mediul cibernetic — acces neautorizat, ransomware. Probele sunt volatile într-un mod în care probele fizice nu sunt: se schimbă atunci când sunt examinate și pot fi distruse de la distanță în timp ce ancheta se desfășoară.
Ce este identic în toate acestea. O relatare a ceea ce s-a întâmplat, verificată prin raportare la material care există independent de acea relatare. Fiecare categorie de mai sus este un răspuns diferit la aceeași întrebare: unde se află materialul care nu depinde de spusele cuiva?
Sursa. UNODC, Handbook on police accountability, oversight and integrity și Crime scene and physical evidence awareness; Europol, Serious and Organised Crime Threat Assessment, https://www.europol.europa.eu/