În fiecare situație de urgență din ultimul deceniu, informațiile false s-au răspândit mai repede decât situația de urgență. O parte sunt inventate. Cele mai multe sunt un mesaj real despre un alt loc sau un mesaj real de acum trei ani.
De unde provin de fapt informațiile oficiale. Fiecare țară de pe acest site își indică propriul canal de informare în situații de criză — un site guvernamental, un post de radio sau televiziune, un sistem de alertare mobilă sau toate trei. Identifică-l acum, cât timp nu se întâmplă nimic, și află cum arată. O persoană care nu a văzut niciodată o alertă reală nu poate deosebi una falsă.
Trei verificări care durează câte zece secunde.
- Cine a spus-o primul? Nu cine ți-a trimis-o. Dacă urma se oprește la o captură de ecran, ai o captură de ecran, nu o sursă.
- Când? O fotografie a unei clădiri în flăcări nu indică nicio dată. Aceeași imagine este reutilizată în fiecare situație de criză.
- Unde? Caută în imagine ceva care stabilește locul: un indicator, un număr de înmatriculare, o limbă de pe fațada unui magazin.
Regula transmiterii mai departe. Dacă nu ai verificat informația, nu o transmite mai departe. Într-o situație de urgență reală, oamenii pe care îi iubești vor acționa pe baza mesajelor pe care le trimiți, iar un zvon ajunge cu numele tău pe el.
Dacă nu ești sigur, spune ceea ce știi de fapt: "Am văzut un mesaj care spune X, nu am reușit să îl confirm." Acesta este un lucru util de trimis. Un zvon transmis mai departe nu este.